A Bifana era mo matri
A Bifana ca vineva
quannu era iù bamminu
non lassava rosi e ciuri
né dinari e oru finu
Iù ca era mascaratu,
cosa tinta e scarafuni
stava a notti menzu sbigghiu,
aspittannimi carbuni
Ma la notti di lu cincu
Diu, forsi ppi climenza,
si scurdava di piccati
e non dava pinitenza
Forsi a notti s’insunnava
di quann’era picciriddu
ca ppi quantu bonu era
era tostu puru iddu
S’insunnava di li Maggi
genti boni e ginirusi
ca ppi quantu rutti e stanchi
ci purtaru cosi duci
E allura lu matinu,
o mumentu du risbigghiu
furriava l’occhi o tunnu
cchiù scantatu di ‘ncunigghiu
Taliava ppi vardari
si ‘nta notti all’ammucciuni
la Bifana avia vinutu
ppi lassarimi carbuni
A li tempi ca vi cuntu
a quasetta non si stilava
e a Bifana ‘nta na gnuni
s’avaia cosi li lassava
Cc’attruvava? Non mi riordu,
tempu n’à passatu assai,
forsi quattru mustazzola,
ma carbuni non n’attruvai
E lu risu di mo matri?
Chiddu c’era e stralucìa,
era megghiu di riali,
ma era nicu e no capìa
Ora sugnu di tant’anni
sugnu ‘npocu scarafuni,
rosi e ciuri non ni vogghiu,
forsi meritu carbuni
Ma na vota lassimillu
di riali lu cchiù beddu,
‘na quasetta china ‘i risu
di me matri, Bammineddu
Paolo Sessa