Vai al contenuto
Domenica 12 Luglio 2026 | Informazione, comunità e innovazione per la scuola. Dal 1998 la scuola italiana in rete.
Informazione, comunità e innovazione per la scuola. Dal 1998 la scuola italiana in rete.
11.169 utenti registrati · 704 mln di pagine viste
Umanistiche

A Befana era mo matri – di Paolo Sessa (poeta)

A Bifana era mo matri

A Bifana ca vineva
quannu era iù bamminu
non lassava rosi e ciuri
né dinari e oru finu

Iù ca era mascaratu,
cosa tinta e scarafuni
stava a notti menzu sbigghiu,
aspittannimi carbuni

Ma la notti di lu cincu
Diu, forsi ppi climenza,
si scurdava di piccati
e non dava pinitenza

Forsi a notti s’insunnava
di quann’era picciriddu
ca ppi quantu bonu era
era tostu puru iddu

S’insunnava di li Maggi
genti boni e ginirusi
ca ppi quantu rutti e stanchi
ci purtaru cosi duci

E allura lu matinu,
o mumentu du risbigghiu
furriava l’occhi o tunnu
cchiù scantatu di ‘ncunigghiu

Taliava ppi vardari
si ‘nta notti all’ammucciuni
la Bifana avia vinutu
ppi lassarimi carbuni

A li tempi ca vi cuntu
a quasetta non si stilava
e a Bifana ‘nta na gnuni
s’avaia cosi li lassava

Cc’attruvava? Non mi riordu,
tempu n’à passatu assai,
forsi quattru mustazzola,
ma carbuni non n’attruvai

E lu risu di mo matri?
Chiddu c’era e stralucìa,
era megghiu di riali,
ma era nicu e no capìa

Ora sugnu di tant’anni
sugnu ‘npocu scarafuni,
rosi e ciuri non ni vogghiu,
forsi meritu carbuni

Ma na vota lassimillu
di riali lu cchiù beddu,
‘na quasetta china ‘i risu
di me matri, Bammineddu

Paolo Sessa