''I MAGI'' DI FRENAUD TRADOTTI...IN SICILIANO
Data: Sabato, 22 dicembre 2007 ore 14:58:54 CET
Argomento: Rassegna stampa


I Magi

 E ccu c’a gghiri appressu a ssa stidda?
Stu fuiri non vi parsi abbastanza?
U voi vidiri c’u pirdemu,
dd’allustru pacinziusu
ammenzu all’armali e ‘a luna?

A nivi ava ‘ntrizzatu i paisi da turnata
ccu ciuri scioti unni la mimoria si perdi.
Cumpagni novi s’intricavanu ‘nta ciurma,
spuntannu di l’arvuli comu lignamari.
L’ebbreu dispersu pinava, ccu firiti sputtuti.
Pillicci ammogghiunu lu re niuru ca mori.
U picuraru da fami è ccu nuatri.
L’azzolu di so occhi adduma u so poviru pastranu
e ddu pugnu micciusu di carusi ‘ncatinati.

Ievumu ammeru a cuntintizza, ci aviamu cridutu:
a cuntintizza do munnu ca ni nascìa ‘n-casa.
Accuminciau accussì … e ora tutti muti.
Ievumu a libbirari ‘na sipurtura china di luci
ca purtava ‘na cruci di torci addumati ‘nta ‘n-voscu.

U paisi non è sicuru e i castedda ni passunu arreri.
Non c’è focu ‘nta li fuculari. I cunfini
s’allarganu all’arba sutta li corpa pruibbiti.
I manu ca spasciàru timpesti di rina
li spurtusau u vermu e a notti m’attirrisciu.

Cu n’aspittava ‘nta strata, ‘o straventu,
si stancau e ci ll’anu tutti ccu nuatri.
‘Nta ddi fureri senz’arba e paisi senz’amuri
iemu avanti ammiscati ccu tutti e ccu tutti spartuti
sutta li pinnulari pisanti da spiranza;
‘u spagnu ciatiava comu na imenta stanca.

Mi sa c’arrivamu tardu, a mattanza accuminciau,
li ‘nnuccenti su curcati ‘nta l’erba.
E ogni gghiornu arriminamu acqua di d’ammeri
e u lamentu scumpari di morti senz’aiutu
c’avianu spiratu ‘nta la nostra primura.

U ‘ncenzu s’appizzau tuttu ‘nte buatti d’avoliu
e l’oru ni quagghiau u cori comu fussi latti.
Si nni ìu cchi surdati a picciotta
c’a tinevumu ‘nta l’artaru
ppa so facci splinnenti e risulenti.

Semu persi … ni cuntaru minchiati.
Du jornu c’o viaggiu accuminciau.
Non ci nn’era strata. Non ci nn’è luci.
C’eti sulu na spica d’oru sgravata do sonnu
c’o pisu di nostri cascati non sappi ‘mprinari.
E iemu avanti, facennu lamentu contra di nui,
tutti tri nirbusi com’a unu sulu
quannu sa pigghia cu iddu stissu
e u munnu s’illudi ccu lu nostru viaggiu
ammenzu a l’erba di li basciuri
e iddu spera, mentri nuatri sbagghiamu strata.

Persi ‘nta li fuliniii du tempu, ‘nta li crudi sfurrii
ca pigghiunu ciatu do risu du bamminu,
cavaleri c’assicutanu na nascita sfuiuta
du futuru ca ni fa strata come u vuiaru ‘e voi,
maledicu la vintura e vulissi turnari
a la mo casa e all’arbulu ‘nto bagghiu
ppi bbivimi l’acqua do me puzzu senza trimulìu di luna
e arricriarimi ‘nta me tirrazza ca non cangia mai
‘nta la frischizza ferma da mo umbra …

ma comu si fa a guariri d’un disìu scunchiusu.
 
(André Frénaud, Les Rois Mages, gennaio 1941,
tradotta « ccu cuscenza di lupu » da Paolo Sessa nel Natale 2007)

Buon Natale,
Paolo Sessa






Questo Articolo proviene da AetnaNet
http://www.aetnanet.org

L'URL per questa storia è:
http://www.aetnanet.org/scuola-news-9441.html